Am descoperit un prieten. Nu vorbeşte, nu aude, nu vede, nu simte; este un fel de carte, o carte care aşteaptă să fie citită. O deschid şi observ că paginile sunt invadate de sentimentele si trăirile unei persoane.
Cuprinsă de o frică neinteleasă, o inchid şi o arunc departe de patul meu.
Oare ce să fie?
Mă întind şi iau cartea de lînga oglindă. Nu o mai deschid, de ......